Municipiul Râmnicu Vâlcea, reşedinţa judeţului Vâlcea, este situat în zona centrală a judeţului, la 180 km de Bucureşti (DN 7, E 81), 118 km de Craiova (DN 64), 100 km de Sibiu (DN 7, E 81), 130 km de Târgu Jiu(DN 67), 60 km de Piteşti (DN 7, E 81).
Municipiul Râmnicu Vâlcea se află în zona colinară a Carpaţilor Meridionali, la o altitudine medie de 250 m, pe malul drept al râului Olt, la confluenţa acestuia cu râul Olăneşti şi este traversat de meridianul de 24°22’21” E şi de paralela 45°07′ N.
Municipiul Râmnicu Vâlcea se întinde pe o suprafaţă de 8.952 ha, din care cca. 5.000 ha intravilan. Populaţia Municipiului Râmnicu Vâlcea este de aproximativ 92.000 locuitori.
Datorită poziţiei sale geografice, Râmnicul s-a aflat pe ruta de acces a armatelor romane conduse de Traian în cel de-al doilea război între Imperiul Roman şi Dacia (105 – 106 d.Chr.). Principala arteră de circulaţie de azi – Calea lui Traian – se suprapune, în bună parte, anticei „Via Traianus” pe care au trecut oştile romane. Atunci a fost construit şi castrul roman de la Buridava (astăzi Stolniceni – localitate componentă a Municipiului), care şi-a luat numele de la mult mai vechea cetate dacă, ale cărei vestigii sunt localizate în comuna Ocniţa şi care a fost menţionată în scrierile geografului grec Ptolemeu (sec. II d.Chr.). Imagini din războaiele daco-romane din anii 101-102 şi 105-106 d.Chr. sunt prezentate pe Columna lui Traian din Roma, ridicată de împăratul roman în anul 113 d.Chr., în amintirea victoriilor sale.
Domnitorului Mircea cel Batrân (1386 – 1418), sub a cărui conducere Ţara Românească (Valahia) cunoaşte cea mai mare întindere teritorială în Evul Mediu, i se datorează prima atestare documentară a Râmnicului, într- un hrisov emis la 20 mai 1388, la Mânăstirea Cozia.
Râmnicul este oraş domnesc şi pentru Matei Basarab (1632 – 1654), care aduce aici prima moară de hârtie din Ţara Românească. Tot el înfiinţează tipografia de la Mânăstirea Govora, la care, în 1640, s-a tipărit „Pravila de la Govora” – cea mai veche culegere de legi tipărită în Ţara Românească. Tradiţia tipografică de la Râmnic i-a adus oraşului numele de „capitală a tiparului românesc”.
Râmnicul începutului de secol trecut era un târg de provincie, populat în majoritate de târgoveţi, cu clădiri frumoase şi străzi bine întreţinute. Marele istoric Nicolae Iorga scria despre Râmnicul începutului de veac XX: ”un juvaer de orăşel”, ”una din cele mai curate aşezări urbane din toată România”, unde ”nu-s maidanuri, nici bordeie, ci case curate”,”autorităţile au clădiri de gust”, iar „arborii cresc din belşug aici ca şi în luncă”.
Râmnicu Vâlcea este considerat şi inima Revoluţiei de la 1848 când, potrivit documentelor, la 29 Iulie1848, râmnicenii, adunaţi pe locul actualului Parc Zăvoi, intonează, pentru prima dată într-un cadru oficial, cântecul „Deşteaptă-te, române!”, imnul de stat al României. Tonul l-a dat Anton Pann (1794 – 1854), poet, compozitor şi profesor de muzică, aflat pe atunci în oraş, care a adaptat o melodie proprie pe versurile poeziei „Un răsunet” a poetului şi revoluţionarului braşovean Andrei Mureşanu.
© 2023 Mircia Gutău | Site creat cu dragoste de 1SEO.ro