În urmă cu exact 171 de ani, în cea de-a doua zi de la formarea sa, Guvernul Revoluţionar paşoptist – din care făceau parte Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, Ion C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu sau Christian Tell – dădea primul său decret prin care stabilea steagul tricolor drept drapel naţional. 

Actul acesta era precum o piatră de hotar, precum un început de lume. Pentru că, mai înainte de a lua alte decizii în ceea ce priveşte modernizarea şi transformarea Ţării Româneşti, Guvernul revoluţionar a considerat că trebuie să îşi afirme identitatea în faţa celorlalte naţiuni – fie ele prietene sau duşmane. Ca locuitori ai unui oraş plin de istorie, în care s-a născut un alt simbol naţional fundamental – Imnul ”Deşteaptă-te, române!”, îi înţelegem perfect pe cei care îşi puneau semnătura, la 26 iunie 1848, pe actul care menţiona că ”Steagul Naţional va avea trei culori: albastru, galben, roşu”. Pentru că numai sub un Steag al tuturor şi cu inimile cântând un Imn al Naţiunii am putut merge mai departe, printr-o istorie de multe ori capricioasă, pentru a ajunge astăzi o ţară respectată, mândră de trecutul său şi încrezătoare în viitor. Suntem datori să arătăm, mai departe, acelaşi sentiment de respect simbolurilor naţionale şi să arborăm sau să salutăm drapelul naţional oriunde şi oricând, mărturisindu-ne astfel apartenenţa la o Naţiune independentă şi stăpână pe destinele sale.

La mulţi ani Drapelului Naţional!

La mulţi ani României şi tuturor românilor!